O poveste de succes netedă

- Interviul memorabil al lui Attila Sántha din Krónika a fost o lucrare minuțioasă, profesionistă. Cu toate acestea, pentru mulți dintre noi, la sfârșit, a lipsit ceva. Imaterial. Portretul lui Zoltán Böszörményi, omul, cum Zoltán ajunge acasă, zâmbește, salută sau chiar se ceartă (tună și fulgeră).

- Aveți dreptate. Este considerat de mulți o ființă ciudată, mistică, utopică. Dar eu sunt un simplu muritor, ca toți ceilalți. Am fost binecuvântat cu multe, multe defecte, dar am fost binecuvântat și cu talent. Acesta este modul în care El a încercat să echilibreze defectele mele inerente.

În septembrie anul acesta se împlinesc 12 ani de când m-am întors din Canada la Arad pentru a-mi „încerca norocul”. De atunci, le spun colegilor, prietenilor și ajutoarelor mele că este nevoie de multă disciplină, voință și dedicare pentru a obține orice fel de rezultat. Din păcate, puțini oameni mai înțeleg și astăzi acest lucru. De aceea sunt considerat și o persoană furioasă, care tună și fulgeră. Le este greu să înțeleagă că eu tronez pentru ei, nu împotriva lor. Colegii mei care lucrează cu mine în fabricile mele și la ziarele mele au învățat încet sau vor învăța că cei care își fac treaba cu onestitate, sârguință, dedicație și disciplină vor fi mai devreme sau mai târziu remarcați, eu îi voi remarca și ei vor primi răsplata pe care o merită. Spun mai devreme sau mai târziu pentru că, din păcate, moda bârfei, a zvonurilor și a insinuărilor reciproce este încă vie și sănătoasă la fiecare loc de muncă. Dar să nu fie o consolare să spun din experiență - am lucrat în Canada timp de opt ani - că nu este diferit în alte părți ale lumii.

Eu însumi sunt o victimă a acestei „mode” destul de des.

Mulți oameni știu deja că locuiesc în Monaco de cinci ani. Am încercat să mă „retrag” aici din mai multe motive. Inițial pentru că mi se părea un loc exotic. Apoi, pe măsură ce descopeream Riviera Franceză, gustându-i misticul, experimentându-i minunile, am rămas „blocat”.

- Unde se simte Zoltán Böszörményi cu adevărat acasă? De unde, încotro? Succesele sale, eșecurile sale?

- Mă simt bine acolo unde nu am dificultăți de comunicare. Am călătorit prin toată lumea, din Australia până în arhipelagul Tahiti din mijlocul Oceanului Pacific. Cum am călătorit mult și încă mai călătoresc, cum aș putea să răspund la întrebarea dumneavoastră: de unde plec? Poate că aș putea vorbi despre următoarele mele călătorii, despre planurile mele.

Mă simt ca acasă acolo unde sunt cărțile mele. Mi-am format o bibliotecă în Toronto, Monaco, Budapesta, București și Arad. De asemenea, mă simt ca acasă acolo unde am prieteni, cunoștințe și, nu în ultimul rând, interese de afaceri.

În fiecare succes există o urmă de eșec, iar fiecare eșec conține și semințele succesului. Am avut o mulțime de eșecuri în viața mea. Astăzi încă mai acumulez eșec după eșec. Dar încerc să găsesc în fiecare eșec formula secretă, codul ascuns pentru a-l deschide și închide și a-l gestiona. Nu reușesc întotdeauna. Dar mă străduiesc foarte mult și îmi doresc foarte mult soluția. Mă încarc cu energie pozitivă. Nu funcționează de fiecare dată. Important este să nu pierd din vedere acest concept și această strategie a energiei pozitive. Sunt o persoană notoriu de nerăbdătoare și extrem de anxioasă. Am avut multe probleme din cauza asta. Cu toate acestea, cei care mă cunosc știu că nu sunt o persoană ranchiunoasă și nici nu nutresc răzbunarea în sufletul meu, ergo nu vreau sau nu mă răzbun pentru faptele rele ale cuiva. Impulsurile mele, impulsivitatea mea răbufnesc, dar e doar o salamandră. Mă doare când sunt rănit de o vanitate lașă, meschină, rănit cu răutate, acuzat pe nedrept, personal pe nedrept, scuipat, pus într-o lumină proastă. Dacă se aruncă cu pietre în mine, eu răspund de obicei aruncând cu pâine.

Succesele mele le datorez în primul rând bunului Dumnezeu. Și apoi faptului că sunt o persoană combativă, cu voință puternică, de obicei disciplinat, corect, un om de cuvânt. Acest lucru s-a dovedit de multe ori a fi o slăbiciune, pentru că am crezut că dacă eu sunt așa, toată lumea este la fel. Știu că sună naiv, dar din păcate este adevărat. Succesul, ca și eșecul, este un narcotic în mințile noastre. Dacă se instalează, ne poate schimba personalitatea, ne poate distruge. Trebuie să fim în gardă pentru a nu ne lăsa cuceriți de unul sau de celălalt.

- Cariera de până acum este, la prima vedere, o poveste de succes - „veni, vidi, vici”. Chiar așa? Ce a fost și care este prețul, taxa?

- Cariera mea de până acum pare a fi o poveste de succes doar din exterior. Ca toate poveștile de succes, are curbele sale sinusoidale, urcușurile și coborâșurile sale. Nu există nicio îndoială că ceea ce am realizat eu, ceea ce am realizat noi în ultimii doisprezece ani, cu ajutorul bunului Dumnezeu și cu munca grea și constantă a colegilor mei, este o realizare excepțională. Am revoluționat producția de surse de lumină în România. Astăzi, fabrica mea din București produce lămpi pe linii de producție avansate, sofisticate, controlate de calculator, automatizate, care rivalizează cu tehnologiile și echipamentele de producție ale celor mai mari producători de lămpi din lume. În urmă cu aproape șase ani, am câștigat o licitație internațională pentru reconstruirea și întreținerea iluminatului stradal din București. Astăzi, sunt mândru să spun că Luxten se află printre primele cinci companii din lume în domeniul serviciilor de iluminat stradal.

În fabrica mea din Timișoara, AEM, am dezvoltat și îmbunătățit instrumentele și dispozitivele noastre de măsurare a consumului de energie electrică, gaze, apă și căldură într-un ritm fără precedent în România. Ele concurează cu cele mai bune contoare ale celor mai bune companii din lume care produc produse similare. Calitatea produselor noastre este de nivel mondial. Încă din 1994 am obținut certificatul ISO 9001 și diploma companiei olandeze de renume mondial KEMA, care validează sistemul nostru de calitate în fabricarea produselor. În toate am folosit cele mai bune și mai eficiente materiale sau cele mai bune soluții, echipamente de producție și tehnologie. Instrumentele noastre de măsură, fabricate cu tehnologie digitală, sunt astfel capabile să achiziționeze date, să stocheze date, să prelucreze date și chiar să comunice interactiv pe mai multe niveluri. În fabricile mele, 2.500 de familii primesc lunar salariul pe care îl merită. Dacă ar fi să catalogăm toate aceste realizări și rezultate drept un succes, ar fi greu să o facem. Ca toate marile bătălii și războaie, este nevoie de multe sacrificii, sudoare, resemnare, voință, disciplină, dedicație și, din nou, de multe sacrificii. Succesele mele sunt rezultatul unor astfel de „bătălii și războaie”. Iar acest proces nu s-a încheiat astăzi.

Timp de doisprezece ani, companiile mele și-au plătit impozitele ca la carte. Personalul Ministerului de Finanțe, statisticile și declarațiile dovedesc că Luxten și-a plătit toate impozitele la timp și uneori chiar cu câteva zile mai devreme. Acest lucru a fost descoperit atunci când clienții mei invidioși, care îmi doreau răul, m-au reclamat la administrația fiscală și au cerut un raport precis privind arieratele fiscale ale societății mele. Ei au refuzat să creadă că, timp de 12 ani, mi-am plătit întotdeauna impozitele către stat fără nicio zi de întârziere. Bănuiesc cu tărie că Luxten este unul dintre cei mai buni contribuabili din țară. Dar pentru asta, din păcate, nu există medalii sau chiar laude. În ceea ce privește plata impozitului meu personal, și aceasta a fost primită de stat fără nicio zi de întârziere. Deși sunt cetățean canadian și rezident în Monaco, nu beneficiez de nicio reducere fiscală. Compania mea deduce imediat deducerile fiscale din veniturile mele înainte de a plăti un singur cent. Trebuie să fiu sincer, nu am primit niciodată o deducere fiscală pentru niciuna dintre donațiile mele și nici nu am cerut una. A fi mecena nu este încă un fenomen comun în aceste părți.

- Este Zoltan Böszörményi considerat bogat? Bogat față de ce, față de cine? Își deduce donațiile generoase din impozite? Ce decide ce dă, cui, cât dă? Deciziile sale importante sunt luate manual sau se bazează pe munca în echipă?

- Nu știu ce înseamnă să fii bogat, pentru că bogăția este și ea un concept relativ. Unii oameni se simt bogați cu o mie de euro în buzunar, dar există și oameni care nu se consideră bogați nici măcar cu un milion de euro.

Întotdeauna am crezut în munca în echipă și cred în continuare. Nu-mi plac deciziile dictatoriale, deși uneori, foarte rar, acestea sunt necesare. Strategic și economic, cele mai importante decizii au fost întotdeauna rezultatul muncii în echipă.

- Se spune că complexul Present House este cartea de vizită a lui Zoltán Böszörményi, America pură. A costat o avere să fie construit, dar și să funcționeze. În ce scop, cu ce scop a fost construit? A meritat? Cui prodest?

- Ideea Casei Prezentului a fost concepută încet, pas cu pas. Un foarte bun prieten al meu, Dick Otto, a jucat un rol important în realizarea ei. În Canada, am văzut că comunitatea maghiară care trăiește în diaspora acolo a înființat o casă pentru a oferi un loc în oraș unde membrii comunității să se poată aduna, să organizeze evenimente și sărbători. Acesta a fost exemplul pe care l-am avut în fața mea. Această idee de bază a contribuit la transformarea facilității în realitate. Prin activitățile sale economice, Casa Prezentului se întreține singură. Marele deficit este publicarea revistei Western Review. Acest deficit depășește 200.000 de dolari pe an.

Construcția Jelen Ház este o realizare importantă pentru comunitatea maghiară din Arad. Urmând exemplul marilor noștri predecesori, am creat ceva durabil. Casa este deschisă tuturor maghiarilor bine intenționați care se angajează să răspândească idealurile și cultura maghiară.

- Se știe că a fost o cometă în viața publică românească, ca om de afaceri, confident al unui politician, proprietar al unui ziar de limbă română, și în literatura română maghiară, ca poet, editor, fondator de ziar, redactor-șef, politician literar și mecena. Cine este cu adevărat Zoltán Böszörményi?

- Cuvântul cometă este o exagerare. Nu am dat buzna, am venit în liniște. Nu m-a preocupat ce fac alții, ci ce pot face eu pentru minoritatea maghiară, pentru supraviețuirea limbii și culturii maghiare. Am cumpărat cotidianul în limba română doar pentru ca noi să putem avea oricând o voce în viața politică și economică a României. Până acum, am evitat mult timp politica. În primul rând, pentru că nu sunt cetățean român și ca atare nu pot participa la viața politică. Dar oricum nu aș avea timp să fac acest lucru, pentru că sunt complet preocupat de activitățile mele multifațetate.

Am înființat Revista Literară pentru a avea o revistă literară pentru populația maghiară din cele cinci județe. Este adevărat că până acum scriitorii și poeții locali au fost prezentați doar ocazional. În viitor, însă, voi acorda mai multă atenție remedierii acestui neajuns.

După aproape 60 de ani, Aradul are din nou o editură în limba maghiară. Literary Present Books a publicat până acum cinci volume. Următoarea carte este deja la tipar, în timp ce cinci lucrări literare și istorice sunt în stadiu avansat de editare.

Și dacă tot am ajuns la subiectul înființării, permiteți-mi să menționez unul dintre eșecurile mele. Anul trecut, am înființat, împreună cu alte câteva persoane, Teatrul Maghiar din Arad. Dar nu a reușit la fel de bine ca celelalte inițiative ale mele. Nu am fost destul de precaut, destul de prudent, destul de prevăzător. Dar Teatrul Maghiar din Arad se va redeschide în septembrie. Va funcționa ca teatru gazdă până când vom putea semna cu o companie permanentă.

De-a lungul anilor, am transformat Semnul de Vest într-o revistă regională. Aici folosesc din nou pluralul, deoarece colegii mei din Arad, Timișoara, Deva, Enyed și Krasnodar-Siria au fost de mare ajutor în acest demers. Nyugati Jelen deservește minoritatea maghiară din cinci județe. Este un cotidian în limba maghiară, în limba maternă a cititorilor locali. Pentru prima dată în istoria presei, Aradul și-a asumat un astfel de rol. Și aceasta este o premieră.

Mulți dintre cititorii noștri apreciază ziarul și ne transmit laudele lor verbal, prin scrisori sau e-mail. Sunt și cititori cărora nu le place rolul regional, cărora le lipsesc știrile „locale” și care vor mai mult din acestea. Ei au criticat, de asemenea, ziarul pentru că nu este suficient de curajos, nu este suficient de militant, nu apără în mod convingător idealurile și aspirațiile minorității maghiare din regiune, nu reflectă scena politică maghiară și tendințele care apar în culorile RMDSZ, nu oferă o imagine clară, nu scrie suficient despre munca care se desfășoară acolo. Aceste comentarii sunt luate în serios, împreună cu colegii mei, și încercăm să le remediem.

Cu toate acestea, nu dorim să luăm direcția actuală a ziarului către un concept senzaționalist. Prima noastră prioritate rămâne să oferim informații exacte și corecte. Nu vrem să bulversăm mințile cititorilor noștri, ci vrem să le oferim o imagine reală a problemelor și aspirațiilor politice, economice, culturale și sociale ale maghiarilor care trăiesc aici.

Nyugati Jelen este disponibil pe internet de cinci ani. În fiecare zi, cititorii noștri de la Sydney la Los Angeles ne „ating”.

Din păcate, în calitate de redactor-șef al Nyugati Jelen, nu pot fi implicat în producția zilnică „hands on” a ziarului, dar îi urmăresc dezvoltarea, conceptul și temperamentul.

Între timp, pregătesc un alt volum de poezii. Sper să-l am pe masa cititorilor până în decembrie.

Cine sunt eu? Persoana despre care am vorbit mai sus.

- Între timp, poezia mea a devenit mai plină, mai profundă și mai complexă. Mă joc cu ideea: cum ar fi să rămân în Arad? Și cum este el astăzi, conform autoevaluării sale? Ars poetica lui?

- Că nu am devenit încă un poet important nu e de mirare. Poezia, ca orice meserie serioasă, necesită o persoană întreagă. Poezia nu poate fi făcută seara, în weekend-uri. Poezia merită făcută numai dacă îi dedici toate cele trei sute șaizeci și cinci de zile ale anului, toate cele douăzeci și patru de ore ale anului, dacă trăiești numai pentru ea. Chiar și atunci când dormi, scrii poezie. Adevărat, în ultimele luni am avut mai mult timp să citesc și să scriu poezie. Da, se vede în lucrările mele actuale. Poate că voi ajunge să creez ceva semnificativ.

Mónár József Hevesi

DeepL traducere